Proiectul nostru

Ce înseamnă afecțiunile de deviații ale coloanei

Coloana vertebrală se întinde de la baza craniului de-a lungul spatelui până la bazin. Este compusă din 33 de piese scheletice numite vertebre și are rolul de susținere a corpului și de protecție a măduvei spinării.

Funcțiile principale ale coloanei vertebrale sunt:
a) protecția măduvei spinării împotriva agresiunilor mecanice
b) mobilitatea corpului și posibilitatea de deplasare în spațiu.

Cifoza

Reprezintă o curbare moderată sau exagerată antero-posterioară a coloanei vertebrale toracale. Deși majoritatea formelor sunt ușoare și pot chiar să nu necesite tratament pentru o perioadă lungă de timp, cifoza creează un aspect de „cocoașă” la nivelul spatelui, ce poate afecta starea de încredere și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Lordoza

Derivă din accentuarea curburii fiziologice lombare, cu convexitatea anterior și concavitatea posterior (uneori a celei cervicale), conducând la reducerea mobilității coloanei în regiunea respectivă. Alarmant este faptul că această afecțiune se întâlnește în proporție covârșitoare la copii și adolescenți, din cauza posturii zilnice defectuoase.

Scolioza

Poate fi de mai multe tipuri, în funcție de cauza care a provocat deformarea, de modul și de zona acesteia. Poate afecta orice parte a coloanei vertebrale, dar cele mai frecvente regiuni sunt:
-zona toracică (scolioza toracică)
-partea inferioară a spatelui (scolioza lombară).
Această afecțiune debutează odată cu perioada de creștere, în timpul pubertății. Deși poate afecta ambele sexe, progresează mai repede la fete.

Înainte de apariția mijloacelor moderne de deplasare, mersul pe jos era principalul mod de mișcare. Astăzi, lipsa activității și postura incorectă duc frecvent la dezechilibre de mers.

 

Importanta unui mers sanatos

Un mers anormal poate fi expresia unor afecțiuni ale oaselor, mușchilor sau structurilor nervoase.
Mersul normal al copilului evoluează:

  • 1–3 ani → bază de sprijin largă;

  • 4 ani → mers bine dezvoltat;

  • 7 ani → asemănător adultului;

  • 11–15 ani → mers complet maturizat.

Tipuri de mers patologic:

  • mers pe vârfuri (sindrom balerin)

  • platfus

  • mers antalgic (cu durere)

  • genunchi valgum (în X) / varum (în paranteze)

  • mers cu vârfurile picioarelor spre interior.

Profesorii nu pot pune un diagnostic, dar pot observa simptomele și îndruma părinții către specialiști.
Prin exerciții corecte și activități adaptate, formarea acestor afecțiuni poate fi prevenită.

Sedentarismul

Eliminarea sedentarismului din viața copiilor, o alimentație echilibrată și activitățile fizice regulate sunt esențiale pentru o dezvoltare corectă.
Mulți adulți nu consideră sportul ca fiind esențial în educația copilului, ceea ce duce la lipsă de mișcare și probleme serioase de sănătate.

Efectele sedentarismului:

Sportul poate compensa multe deficiențe, dar nu poate înlocui o dietă corectă.
O alimentație bazată pe zahăr, aditivi și coloranți artificiali afectează comportamentul și dezvoltarea copiilor.

Soluții la îndemână:

Prin activitate fizică regulată, copiii își formează o sănătate fizică și mentală echilibrată.

Propunere program exerciții

– un proiect realizat de Clubul Sportiv Fortuna cu sprijinul Primăriei Sector 2 –

(cu setul de materiale achiziționat prin proiect)

 

Decubit dorsal (pe spate) cu genunchii flexați și tălpile pe saltea, ridicarea bazinului (vezi foto 2), revenire

Variante de mers pe vârfuri pe bârnă de burete

Stând în picioare, bastonul apucat la nivelul umerilor, ridicarea bastonului deasupra capului, cu controlul poziției spatelui și a capului

Stând în picioare pe bârnă de burete, bastonul ținut anterior jos de către două persoane (vezi foto1), ridicarea bastonului deasupra capului (menținere 2-4 secunde).

 
 

Menținere într-un picior 15-20 secunde.

Din stând pe o pernă de echilibru, aruncarea și prinderea mingii (5 repetări).

Din stând cu mingea poziționată la spate, semi-genuflexiune, revenire.

Din stând pe o pernă de echilibru, aruncarea mingii la perete și prinderea ei (7 repetări).

 
 

💬 Comunicarea profesor–elev

Termenul „a comunica” provine din latinescul „communis”, care înseamnă „a face comun”.
Comunicarea eficientă între profesor și elev presupune nu doar transmiterea de informații, ci și înțelegerea emoțiilor, a nevoilor și a valorilor fiecărui copil.

O relație bazată pe empatie, respect și încurajare construiește încrederea elevului și îl motivează să se implice activ în activitățile fizice.

Într-o relație pozitivă, profesorul de sport:

  1. Comunică empatic și ascultă activ.

  2. Creează parteneriat și încredere cu elevii.

  3. Acționează în interesul elevului.

  4. Evaluează obiectiv performanțele.

  5. Oferă feedback constructiv și motivant.

  6. Implică toți copiii, indiferent de nivel.

  7. Oferă suport emoțional și recunoaște efortul.

Principii esențiale în comunicarea profesor–elev:

Exemplu practic:
Un elev greșește un exercițiu simplu, iar profesorul îl ceartă.
Elevul se simte rușinat și descurajat.

👉 Recomandare:
„Deși unele exerciții par ușoare, uneori ne confruntăm cu dificultăți neașteptate. Hai să vedem împreună ce putem îmbunătăți.”